EMPATIA ȘI ATITUDINEA FAȚĂ DE ANIMALE

EMPATIA ȘI ATITUDINEA FAȚĂ DE ANIMALE a fost considerată ca fiind un factor de mediere în agresivitatea atât față de oameni, cât și față de animale, iar mai mulți autori sugerează legături între deficitele de empatie și comportamentul antisocial. Mai mult, s-a sugerat că empatia față de animale se poate generaliza la empatia față de oameni (Ascione și Lockwood, 2001). Prezența unui animal de companie în timpul copilăriei poate avea ca rezultat creșterea sensibilității la sentimentele și atitudinile celorlalți (Serpell, 1996).

Studiile viitoare pot aprofunda investigarea aspectelor relații dintre empatia față de oameni și atitudinile față de animale, deoarece cunoașterea acesteia poate avea un rol important în efectuarea unei intervenției precoce și a prevenirii comportamentului antisocial prin intermediul programelor de educație (Ascione și Weber, 1996).

Transformările fizice, cognitive și sociale denotă o etapă importantă de dezvoltare a personalității copilului, cu obiective specifice, care trebuie îndeplinite. Printre acestea se numără sentimentul de autonomie, de responsabilizare, obținerea unei stime de sine sporite, dezvoltarea sentimentelor de iubire, compasiune și empatie precum și dobândirea unor abilități sociale adecvate (Erikson, Sullivan, apud Ewen 2012).

Copiii trebuie să fie ajutați să înțeleagă aspectele importante ale vieții, cum ar fi nașterea, boala și moartea, pentru a fi pregătiți să facă față situațiilor cu care se pot confrunta mai târziu în viață. Animalele de companie pot avea cel mai mare impact asupra copiilor în timpul anilor de preadolescență, datorită cerințelor specifice de dezvoltare cognitivă și socială cuprinse în această perioadă de dezvoltare (Haggerty Davis et al., 1985).